Prefata 1 - Infinit intunecos

Am icnit uitandu-ma ingrozita la perdeaua alba, transparenta, incercand sa patrund cu privirea prin fereastra sparta. Simteam sangele curgand la marginea degetelor mele, durerea ingrozitoare strapungandu-mi pieptul, lacrimile fierbinti rostogolindu-se pe obrazul meu crapat. Pulsul imi bubuia in urechi, ticaitul neregulat al inimii batand spre final, rasuflarile grele secandu-mi trupul de viata. Capul imi vajaia si cunostiinta imi urla sa fug, sa ma ascund. Dar nu imi mai simteam picioarele, nu ma mai simteam pe mine; eram inghetata in camera rece, cu ochii intredeschisi, asteptandu-mi moartea.

Am privit inca o data bucatile de sticla din jurul meu si apoi am privit impietrita in sus. Era acolo. Ma astepta. Astepta sfarsitul meu, finalul tuturor, ultimele suflari. Astepta infinitul intunecos sa ma inconjoare si veninul sa se raspandeasca in toata fiinta mea. Era chiar mai frumos decat imi imaginasem, moartea i-a indulcit trasaturile facandu-l sa para de neatins, atat de divin...Parul lui aramiu inchis era aranjat in toate partile, ochii negri ma priveau cu asprime, buzele reci, perfecte, pareau atat de aproape...

Nu mai era mult. Simteam suferinta prelingandu-se in toate franturile corpului, veninul curgand neintrerupt raspindindu-se ca acidul prin venele mele, ploapele devenind tot mai grele cu fiecare fractiune de secunda...Dar nu vroiam sa inchid ochii. Nu. Daca i-as fi inchis, asta ar fi insemnat sa mor si sa nu-l mai vad niciodata ; si oricat de dureros era sfarsitul, nu vroiam sa nu-i mai pot vedea trasaturile angelice; nu vroiam sa mor fara sa-i pot admira inca o data intunericul profund al ochilor. Chiar si in fractiunile de secunda cat am mai respirat taraganat, mi-am tinut ochii numai pe el, absorbandu-i frumusetea, mirandu-ma de perfectiunea fetei lui. El statea nemiscat in fata mea, cu pumnii inclestati, asteptand.
Ratiunea se stinse incetul cu incetul si pleoapele se lasau incet, acoperindu-mi ochii cu o perdea neagra, sobra. I-am fortat inca o data sa se deschida esuand lamentabil, inima trasarindu-mi pentru ultima data si rasuflarea inghetata mi s-a oprit. Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui negri, privindu-ma cu o urma de durere pe chipul lui perfect.Apoi, totul se intuneca si raceala unei maini fine imi atinse podul palmei sangerande.

N-am mai vazut gheata ascutita de langa mine, picaturile de ploaie rasfrangand pamantul umed, podeaua plina de bucati de sticla pe care muream. N-am mai vazut nimic.